Istoricul localităţii

Există o serie de dovezi care atestă locuirea pe teritoriul comunei Poşaga încă din cele mai vechi timpuri. Astfel pe teritoriul satului Poşaga de Jos s-au găsit podoabe şi monede de argint care datează din sec I Icr. Acest tezaur se află la Muzeul de Istorie a Artei din Viena, fiind descoperit înaintea Unirii Transilvaniei cu România. Pe teritoriul comunei se găsesc deasemenea urme ale exploatării miniere din timpul dacilor şi românilor mai ales pe teritoriul satelor Poşaga de Jos şi Lunca.
Satul Poşaga de Jos este atestat documentar pentru prima data în anul 1365 sub numele de POTSHAGA ,iar în maghiară ALSO PODSAGA.
Satul Poşaga de Sus este atestat documentar din anul 1824 sub numele de FELSO PODSAGA ,iar în anul 1909 se numea BELIOARA (BELVARA).
Satul Lunca este atestat documentar din anul 1470, că pass Wyalie ,apoi în 1733 sun denumirea Lunka ,iar în anul 1913 se numea Aranyoslanka(Luncă Arieşului).
Celelalte sate ale comunei Inceşti, Orăşti, Sagagea,erau atestate ca fiind cătune ale satului Posaga de Sus (Belioara) încă din anul 1909.
Locuitorii comunei Poşaga au fost participanţi activi la evenimentele istorice din timpul stăpânirii hasburgice. Poşaganii au participat alături de salciuani la Răscoală lui Horea .
În Timpul Revoluţiei de la 1848 ,posaganii au participat în număr mare la revoluţie ,fiind conduşi de căpitanul satului Nicolae Rusdea,de profesie învăţător ,numit căpitan al satului de către Avram Iancu.
În primul război mondial şi în cel de-al doilea posaganii şi-au adus contribuţia lor la luptele pentru eliberarea pământului lor de sub ocupaţia străină.
Totodată poşaganii au un erou la Revoluţia din decembrie 1989 ,pe Rosa Mircea ,care a căzut la datorie în capitală ţării, Bucureşti.